Nu pot sa zic ca nu au fost minunati cei 2 ani dar mai ales cele 6 zile ... dar au trecut ... m-am intors acasa ... si, si a fost! Cum teoria ne invata ca ce este frumos nu dureaza mult, desi de Craciun se intampla minuni, uite si cazul in care se aplica!
Nu stiu care dintre noi a fost mai cu balls! Dar asta nu mai e important acuma pentu ca unul renuntat si nu neaparat ca nu a avut sau cine stie ... dar cei 2000 de km au rupt ceea ce ridicasem in atata timp ... pacat!
Nu sunt romantic si nu cant serenade sub clar de luna ... ai omis lucrul asta! Eu nu intru cu bocancii in viata cuiva ... eu nu ma dau in laturi de la ce e greu! Eu ce zic aia fac!
Au fost momente minunate mai ales cele 6 zile ... dar poate or sa mai vina si altele! Si iti las tie ce ti-ai dorit, versul acela, "Imi place sa ma pierd in cearceaf cu fata mea" sa fie numai al tau ... Si iti mai las ceva " Craciunul vine in fiecare an!!! "
Iti mai spun ca "Cel mai mare pacat al oamenilor este frica, spaima de a privi in fata si a recunoaste adevarul!" (Mihai Eminescu) ( ultima ora nu ai cerut web :) ) Ai uitat cele zise repede si ce puteam face!
Si da si mie ca si tie mi-a fost greu, mi-a fost dor de tine, mi-a fost dor sa te tin in brate sa te sarut sa te mangai sa iti zambesc si sa iti vad zambetul, sa ma copilaresc ca un tamp! Dar cum ti-am zis si e un secred care putini il stiu rad mereu si vb cu mult substrat asta nu ai observat! Dar cum gandesc e diferit!
Poate ar mai fi multe de zis dar ... nu timpul, nu spatiul nici macar rostul nu imi stau in cale, dar prefer sa ma opresc aici!
“Be that word our sign of parting, bird or fiend!” I shrieked, upstarting — “Get thee back into the tempest and the Night’s Plutonian shore! Leave no black plume as a token of that lie thy soul hath spoken! Leave my loneliness unbroken! — quit the bust above my door! Take thy beak from out my heart, and take thy form from off my door!“
And the crow, never flitting, still is sitting, still is sitting On the pallid bust of Pallas just above my chamber door; And his eyes have all the seeming of a demon’s that is dreaming. And the lamplight o’er him streaming throws his shadow on the floor; And my soul from out that shadow that lies floating on the floor Shall be lifted—nevermore!
No comments:
Post a Comment